“Viata femeii e faclia vesnic aprinsa a iubirii,spun unii.

Viata femeii e o necurmata jertfire de sine,spun altii.

Viata femeii apartin maternitatii sustin unii.

Viata femeii e o jucarie,pretind zeflemistii.

Virtutea femeii sta in devotamentul ei fara margini,recunosc cu totii.

Devotamentul femeilor este orb;ele iubesc,se sacrifica,cresc copii,rîd .petrec….Intr-un cuvant,fac tot ce le cere societatea.Totusi,oamenii se uita oarecum piezis la ele si,din cand in cand,le arunca,ca un repros sau ca un avertismentș

-Vai de voi!

Femeile cu spiritul mai patrunzator,mai intelepte sau mai nefericite,analizandu-si propria lor viata si urmarind tot ce se petrece in jurul lor,repeta:

    -Vai de noi!

De curand un scriitor destul de apreciat a venit in romanul sau cu o parere despre femei:<<Ele indura suferinte fizice si morale,spune el,numai pentru ca nu sunt in stare sa ajunga pana la marea ,adevarata iubire>>.(Este bineninteles,vorba despre iubirea fata de barbat).

Vai,câtă nedreptate!

Ar trebui ca zeul dragostei,micutul Cupidon,sa ne sara in ajutor,sa depuna marturie ca aproape viata noastra este o flacara ce arde neincetat pe altarul sau!

Abia ajunse in pragul adolscentei,nu auzim decat ca scopul nostru in viata este iubirea inchinata barbatilor,nu visam in serile cu luna sau cu cer instelat decat la viitorul nostru iubit.Dimineata,cand crinii imaculati  isi deschid coroanele parfumate spre soare,inimile noastre tresar si ofteaza.

Suntem mereu in asteptarea clipelor cand il vom intalni pe acela care ne-a aparut in vis sau in imaginatie ca un Adonis…rasarit din raza lunii sau din roua diminetii.Si apoi?Ce se va intampla apoi?Adonis va cobora din nori,parca il vedem aievea…Schimbam inelele.Ne casatorim…Casatoria e un act exclusiv al dragostei iar cand pasim spre altar in rochie alba de voal si ascunzandu-ne pudic fata in valul de mireasa,suntem convinse ca deasupra noastra vegheaza dragalasul Cupidon,care ne lumineaza calea cu faclia in veci nepieritoare a dragostei.

Si apoi?IUBIM.Si daca nu intotdeauana pe acela ce ne-a aparut in visurile de fecioara si cu care am schimbat verigheta,atunci pe un altul.Iar daca nu iubim pe nimeni,dorim cu ardoare iubirea,ne vestejim daca nu o intalnim,ne imbolnavim iar adesea deveninm niste furii stapanite de patima dragostei.

Si atunci?Unele dintre noi idolatrizam fiinta iubita si strabatem prin viata cinstite,virtuoase si fericite.Iar aletele,si acelea sunt mai numeroase umbla pe pamant cu talpile sangerande,luptand pentru paine,pentru linistea lor sufleteasca,pentru virtute.N-au parte decat de lacrimi amare,suferinte,pacate grele si prabusire in abisul rusinii,sau moarte prin inanitie.

Asadar,formula -<<Iubiti!>> nu alina toate suferintele”.

Eliza Orzeszkowa,”Marta”. 

Bleguță…mereu gafează..e prea naivă…vrea doar să impresioneze…e mai mereu prefacută..face rime când nu trebuie si disperă prin felul ei de a fi.E o fire slaba,spun alții…..si mai mereu plânge.

De ce în numele lui Dumnezeu ar sta cineva lânga ea??

Prea se lasă calcată in picioare aș spune eu…prea darnică si delăsătoare..Se crede a naibii de puternică, ca şi caracter, chiar dacă alții o  văd mai bleguţă şi mai naivă, de fel.Nu înțelege unde îi este locul…E doar bleguță și naivă și așa va fi mereu!!!

Isi trecu mana prin par,isi stinse tigara deja incinsa si se hotara sa se duca la ea.Nu stia exact ce urmeaza sa ii spuna dar stia ca isi dorea sa fie in prejma ei.Ea asculta dusa de val ultima melodie de la radio.El se apropie usor de urechea ei si o intreba daca are o clipa libera.Ea tresari,era cu gandul la versurile profunde ale meldiei.Se intoarse si ii surase suav.Pentru el avea si mai mult decat o clipa libera.Se asezasera amandoi la masa lui iar el ii spuse ca ii intelege situatia dar ca o sa fie mereu acolo pentru ea.Mereu….

Ea incerca sa nu exprime prin trasaturile fetei ceea ce simtea, dar stia ca mereu chipul ei o dadea de gol.Ii privi parul dezordonat in urma  gestului facut la repezeala de a si-l aranja inainte de a veni la ea,si zambi.Ochii lui straluceau ca doua luminite si nu incetau sa o mai priveasca.

Melodia se termina…si la fel si schimbul lor de zambete si gesuri calde.O saruta pe obraji si ii reaminti ca el e mereu acolo.

Ea isi trecu mana prin parul lui si ii spuse ca stia asta…. si apoi se facu nevazuta.

Se trezise brusc..nedumerire,spaima.Mainile se grabira sa pipaie tamplele iar corpul si-l simtea tot mai greu din incercarea esuata de a se ridica.Desi simturile ii erau amortite,mirosul de alcool,atat de puternic,isi croi victorios drum.Reusi sa se ridice si trecu fugitiv pe langa oglinda.Observa urmele dermatografului si parul dezordonat,usor ondulat.Frica,deznadejdea se luptau acum cu starea de ameteala.Parasi dormitorul din care se trezise si fugi spre bucatarie.Simtea ca ii era foarte sete…buzele ii erau uscate iar gatul tanjea dupa o picatura de apa.Il gasi pe scaun pe el care isi fuma tigara.Isi zambira reciproc fara a schimba o vorba insa.Isi umplu un pahar cu apa si privea pe geam.Gandul ii era departe.Se intreba cine este strainul de langa ea care isi savura tigara..

-Unde imi sunt hainele,intreba ea.

-Pe pat raspunse el sec.

Isi lua hainele si intr-o secunda ii revenira in minte unele flash-uri cu ea si tipul din bucatarie.Se imbraca rapid si fugi pe usa…

E frig,e intuneric,in jur timpul sta sa cada peste trupurile goale,in pumni tarana se framanta fara oprire.De departe vad chipul tau ruginind in propria-i privire,cum sta sa se sfarame in lumini oarbe.Imi intalnesti privirea stinsa…nu ma intrebi ce fac pentru ca nici eu nu stiu .Caut,dar nici eu nu stiu ce….caut poate acel timp sec de ieri.Stau in intunericul asta pustiu si gust incet si greu singuratatea.Stiu,in spate esti tu si nu vorbesti pentru ca  ti-e teama ca nu cumva vorbele tale sa striveasca tacerea.Ai crede ca doar cuvintele tale fac zgomot,insa in mine gandurile deja au creat un haos sa stii….

Se pare ca pana la urma conteaza sa spui “imi pare rau” sau “regret ca…”.Chiar daca e mai devreme sau mai tarziu.Conteaza, pentru persoana careia i-ai gresit ,sa stie daca tie iti pare rau sau nu.In felul asta se va simti poate mai bine si isi va da seama ca ai urme de remuscari dupa tot ce i-ai facut.Da,imi pare rau.Si imi pare rau ca abea acum am putut sa iti spun ca imi pare rau.Insa imi pare rau ca nu stii cat de rau imi pare.Trebuie insa sa tin minte ca parereile de rau nu tin de cald nimanui..Nu stiu daca am schimbat mare lucru ca ti-am spus ca imi pare rau.Poate nici nu ma crezi.Dar stiu ca odata si-odata trebuia sa spun.Stiu ca odata si-odata tot ajungeam sa avem aceea discutie.Dar nu mai conteaza acum…Pentru ca am ramas doar cu regretele.

Hei…ai grija ce spui.cui spui.cand spui.cum spui.cat spui.unde spui….si daca ranesti daca spui.